Un amestec bine făcut de clişee. Săbii radiante, porţi ale nivelului, lumi multiple şi cu variate dimensiuni, eroul care era destinat să salveze lumea; toate sunt prezente în Frontiera lui Lucian Dragoş Bogdan.

Spre deosebire de Gangland şi Cifrele sunt reci, numerele-s calde (apărute la aceeaşi editură), Frontiera se bucură de o redactare mai îngrijită.

Până pe la pagina 268 (pănă începe partea a IV-a N-Dimensional) cartea este o plăcere. Lucian scrie într-un ritm alert şi păstrează o balanţă între creionarea unor lumi stranii şi firul epic.

Ultima parte vine ca o trezire: Lucian primeşte un telefon de la editură şi trebuie să înghesuie următoarele două volume în doar 50 de pagini. Altă explicaţie nu găsesc schimbării de ritm. Îmi aduce aminte de romanele mai slabe ale lui A.E. van Voght: în câteva pagini eroul capătă puteri care îl fac stăpânul Universului (exagerez un pic :-)).

Odată cu graba vin şi diverse greşeli. De exemplu la pagina 312, în timp ce se afla într-o lume bidimensională, eroul le desenează “pe jos” (sic) tovarăşilor săi o bandă Moebius!! Secvenţele desfăşurate în lumile bi şi unidimensionale mi-au pus neuronii pe moaţe.

Dacă v-au plăcut Asimov şi van Vogt, Frontiera va fi o lectură plăcută. Vorba lui Sergiu Someşan (sfatul 12): Lucian ar trebui să-şi găsească un traducător de engleză. Eu cred că merită.

Recomandat.

Uneori mi se face dor de bine, de inocenţă, de “Alice în ţara minunilor”, de happy-end, de “Portocala” lui Roald Dahl, de “West Side Story”… şi atunci dau înhaţ o carte precum “Secretul vraciului“.

Şi … sunt un pic dezamăgit. Cartea e plăcută dar atât. Îi lipseşte însă ceva, îi lipseşte licărul picăturii de rouă pe firul de iarbă, îi lipseşte inocenţa lui Sophie.

Poţi să o citeşti când ai o oră în care vrei să te relaxezi, în care vrei să te pierzi într-o lume simplă şi previzibilă.

Franţa mi-a mâncat trei zile… Aşa că de abia acum am ajuns sa vă povestesc despre “Piciul”.

Ca mai toate cărţile fraţilor Strugaţki prezintă o situaţie, te atrage în ea şi te lasă să te frămânţi. O descoperi odată cu personajele, o trăieşti odată cu ele şi cartea se termină.

Dar gandurile rămân. Şi te gândeşti ce s-ar putea întampla, ce ar putea face un personaj sau altul, care ar putea fi soarta eroului principal. Începi să completezi istoria celor întâmplate. Te provoacă să continui “filmul” multă vreme după aceea. Nu îţi închide nici o cale.

E genul de carte care rămâne agăţată de tine multă vreme.

PS: În general încerc să scriu despre cărţi fără să vă stric plăcerea de a le citi singuri. Traducerea în engleza are titlul “Space Mowgli”. Cam prea revelator, după gustul meu.

Deşi nu e recomandabil poţi sări direct la concluzii.

Scop

În ultima vreme au apărut o mulţime de librării on-line. La prima vedere par toate la fel: frumos colorate şi având o mulţime de cărţi de la o mulţime de edituri.

Totuşi, deseori a trebuit să „alerg” de la una la alta în căutarea unei cărţi şi niciodată nu ştiam dacă aveau un preţ bun sau era ţeapă.

Aşa că m-am hotărât să iau un creion şi o hârtie (adică un excel ) şi să fac o comparaţie cât de cât obiectivă între ele. Adică sa fac un review (o recenzie?). Acest review este făcut din punctul de vedere a unui cititor de SF.

Metodologie

Pentru fiecare librărie on-line inclusă în review am verificat existenţa şi preţul cărţilor de pe lista de control.
Sunt convins că se mai poate lucra la lista carţilor şi la lista librăriilor.

Indicele de stoc (IS) reprezintă procentul cărţilor pe care o librărie le avea din lista de control. De exemplu o librărie care avea 12 cărţi din cele 19 prezente în lista de control are indicele de stoc de 60%.

Indicele de preţ (IP) reprezintă preţul pe care îl practică o librarie raportat la cel mai mare preţ găsit. De exemplu, cel mai mare preţ la Timperfect a fost de 27.9 RON. O librarie la care preţul era de 22.39 RON are indicele de preţ de 80%.

Sugestii/critici/laude sunt binevenite.

Lista librăriilor on-line

Nu am inclus în studiu librăriile editurilor. M-au interesat doar librăriile care au cărţi de la cât mai multe edituri.

Pentru a alcătui lista librăriilor m-am folosit de Google şi de Trafic.ro.
În prima rundă am considerat următoarele librării on-line:

• Librărie.net: http://www.librarie.net/
• Diverta Online (DOL): http://www.dol.ro/carte/
• Raft: http://www.raft.ro/
• Super Cărţi: http://www.supercarti.ro/
• Cartea ta: http://www.cartea-ta.ro/
• Librăria Bucureşti: http://www.librariabucuresti.com/
• Librăria Online: http://www.librariaonline.ro/
• Cartea: http://www.cartea.ro/
• E-Noesis: http://librarie.e-noesis.ro/
• Librăria Carter: http://www.librariacarter.ro/

Librăriile Cartea-Ta şi E-Noesis au eliminate din lista finală pentru că nu aveau aproape nici una dintre cărţile căutate.
Libraria Carter am abandonat-o pentru mergea înfiorător de lent. Primele două căutări au durat cât doua ţigări.

Lista cărţilor de control

În lipsa unei alte liste am folosit lista lui Cristian Tamaş publicată aici. A trebuit să elimit câteva cărţi care nu existau în nici o librărie.

Am folosit următoarea lista de control cu cărţi:

• Apocalipsul negru de Allesio Grosso, Editura House of guides
• Didymus. Nu toate ranile se vindeca in timp de Jeremy Robinson , Editura RGP
• Foc încrucişat de Nancy Kress, Editura Lucman
• Furnica electrică de Philip K. Dick, Editura Nemira
• Iniţiatul de Katherine Kurtz, Deborah T.Harris, Editura Nemira
• La miezul nopţii 1 de Stephen King, Editura Trei
• Lumea lui Rocannon de Ursula K. Le Guin, Editura Nemira
• Lordul luminii de Roger Zelazny, Editura Nemira
• Mâna stângă a întunericului de Ursula K. Le Guin, Editura Nemira
• Mobilul de Stephen King, Editura Nemira
• Posibilitatea unei insule de Michel Houellebecq, Editura Polirom
• Povestiri incredibile #2 antologie ingrijita de Michael Chabon, Editura Nemira
• Răbdarea timpului de John Brunner, Editura Nemira
• Reţetarium de Costi Gurgu, Editura Tritonic
• Timperfect de Gregory Benford, Editura Nemira
• Transformarea lui Martin Lake şi alte povestiri antologia îngrijită de Horia Nicola Ursu
• Ubik de Philip K.Dick, Editura Nemira
• Umbra lui Ender de Orson Scott Card, Editura Nemira
• Vatican,ultimul conclav de Robert Silverberg, Editura Nemira
• Veniss Underground de Jeff VanderMeer, Editura Tritonic

Concluzii

Nici una dintre librării cu acceptă diacritice la cautare. A trebuit să scriu titlurile cărţilor fără diacritice.

Stocul

Din punct de vedere al indicelui de stoc (IS), Librarie.net si DOL conduc detaşat.

Preţul

Din punt de vedere al indicelui de preţ (IP), Dol conduce: în medie cărţile la DOL sunt cu 13% mai ieftine decât în celelate librării.

Concluzie

Prima vizită e la Diverta Online - DOL (http://www.dol.ro/carte/). Dacă nu o găseşti aici pe stoc mai fă o încercare la Librărie.net (http://www.librarie.net/), dar probabil va fi mai scumpă. Dacă nici aici nu există mai poţi încerca pe situl editurii, dar slabe speranţe.

Am văzut pe un site o comparaţie cu Kafka. Ce Kafka dom’le, fii serios! “Poveste despre Troica” este un reportaj (unul realist) scris pe la primării, circumscripţii finaciare, regii de stat, furnizori monopolişti.

Am fost odată la un ADP să închei un contract şi am ajuns într-un birou unde se întrunea Troica fraţilor Strugaţki :-).

Un element deosebit de realism este creat de folosirea repetată a formelor impersonale: “s-a hotărât”, “să se facă”, etc. A vazut cineva vreun birocrat care să nu iubească exprimările impersonale?

Romanul poate fi clasat în mod superficial ca fiind literatură SF, dar nu e. Foloseşte doar câteva elemente de recuzită SF pentru a îngroşa caricatural trăsăturile birocraţilor.

Cartea e de citit pentru cei care gustă o “fabulă” destul de tristă. Nerecomandată amatorilor de cyberpunk.

PS: Îmi aduce aminte de o povestire a lui Stanislaw Lem. Cine ştie care este aceasta?
 

O antologie interesantă a lui Liviu Radu. “Omul care ştia mai multe ca oricine”, “Fluturii, trandafirii…” şi capodopera “Cifrele sunt reci, numere-s calde” sunt câteva din povestirile adunate în volum.

Din păcate volumul păcătueşte printr-o formatare cel puţin bizară si destule greşeli (inclusiv pe la titluri).

Trebuie să ai rabdare de oţel pentru a le putea ignora. Cu toate astea volumul merită citit.

Trăiască avioanele şi aeroporturile! Cu ajutorul lor am reuşit să citesc azi “Mâna stângă a întunericului”.

În timp ce o citeam îmi tot fugea mintea la “E greu sa fii zeu” a fraţilor Strugatki. Mi se părea aceeaşi situaţie privită din puncte de vedere.

Aici avem o analiză a unei lumi hermafrodite iar în romanul fraţilor Strugatki e accentul cade pe trăirile eroului principal. Totuşi Genli Ai este un personaj atât de puternic încât estompează lumea în care evoluează.

Eu am preferat să citesc ambele romane prin prisma contactului dintre civilizaţii. Aceeaşi temă tratată în doua registre asemănătoare.

Am observat că pe coperta patru Michael Mordoch numeşte cartea “un roman fantasy”. De ce? Nu am găsit nici un pic de supranatural în ea.

PS: Cum v-aţi  distrat cu francofonia?

Cristian Tamaş mi-a trimis un mesaj superb semnalând patru apariţii editoriale. Cu permisiunea lui, repoduc aici mesajul în întregime.

Patru titluri remarcabile lansate aproape simultan, la edituri prestigioase – Polirom, Curtea Veche, Humanitas – toate patru, romane SF, niciunul dintre volume nepurtând vreo menţiune sau vreo identificare cu genul SF, în afara unor diluate şi generale referiri, de tip „antiutopie” sau „utopie neagră” sau inepţii de genul – „…depăşeşte cu mult, prin umor şi fantezie pură, graniţele rigide ale ipotezei de tip science-fiction” (!!!)

Toate patru titlurile sînt evenimente editoriale!

„Zâtul”, „Să nu mă părăseşti”, „Pianul automat” şi „Complotul împotriva Americii”, trei distopii şi o ucronie distopică, un roman SF rusesc (o capodoperă a genului !), două romane americane (un text clasic - „Pianul automat” din 1952 şi unul din 2004, ”Complotul împotriva Americii”), iar cel de al patrulea (din 2005 !), aparţinând unui japonez britanizat, patru mari maeştri ai literaturii mainstream mondiale, Kurt Vonnegut fiind singurul care deşi a refuzat eticheta de scriitor SF, a scris citeva dintre capodoperele science fiction-ului mondial.

Ce să înţelegem din acest fenomen, adevărat tsunami editorial ?
Că în sfîrşit, se pare că este rentabil să publici SF (bineînţeles fără sigle şi etichete vulgare !!!), chiar dacă probabil în două-trei mii de exemplare şi că este cool şi trendy să citeşti „utopii negre” fără să-ţi dea prin cap că este vorba de SF sadea şi că în sfîrşit genul a cucerit ultimele redute, scriitorii şi editorii mainstream, care zâmbeau subţire când auzeau mult hulita sintagmă, stigmat al unui gen considerat paraliterar şi destinat puberilor !
Sau poate că science fiction-ul s-a diluat în oceanul mainstream ?
Sau fiind doar o manieră literară neîncorsetată în limitele realismului, permite autorilor să-şi imagineze lumi posibile şi coerente ?

Aşteptăm şi reacţiile criticii literare, poate vor apărea măcar câteva cronicuţe de întîmpinare !

Cartea abundă în clişee dar rămâne o “space-opera” care se citeşte cu plăcere. Sunt prezente inteligenţele artificiale, porţile (ca cele din Start Gate), zborul cu viteze superluminice, arme ciudate, caste - tot arsenalul.

Ken MacLeod reuşeşte să creeze un viitor complex, pe care romanul îl prezintă doar superficial. În multe rânduri am avut impresia ca povestea e mult mai complicată decât e scrisă, ca mai există lucruri nespuse care dau adâncime ficţiunii.

Titlul original este “Newton’s Wake: A Space Opera” şi este mult mai potrivit. Există, întradevăr câteva personaje numite vânători de fulgere dar asta nu justifică titlul din română.

“Marele rapt” şi “raptori” sunt o altă alegere nefericită a traducătorului (Mihai Samoilă). În original autorul foloseşte “Hard Rapture“. Rapture poate fi tradus prin “Înălţare”. Presupun că traducătorul (sau editura) a vrut să evite conotaţiile religioase.

Cool! E adevarat că am citit-o în avion, dar mi-a plăcut. O space-opera mai deosebită. Pirx e oricare dintre noi, e un anti erou. De altfel şi in Ciberiada, Stanislaw Lem are eroi cel puţin deosebiţi :-).