Gata! M-am saturat de „junk food”. E timpul pentru o friptură!

După atâtea „lego-books” simţeam nevoia de altceva. După un pic de scotoceală prin rafturi, am înhăţat antologia lui Greg Egan publicată la Teora prin 2000 (parcă).

Altă viaţă!

Luminescent

Cyberpunk deosebit care te duce la limita concepţiilor fundamentale. Pentru a gusta cu adevarat Luminescent, trebuie să ştii (sau să fi auzit) câteva lucruri din matematică.

O nuvelă pentru science geek, dar unui science geek e garantată să-i pună mintea pe moaţe.

Este ceva ce iţi dă fiori. Aduce rezultatele lui Gödel în lumea reală. Ceea ce părea o abstractizare matematică mult prea îndepărtată intră brusc în viaţa de zi cu zi.

Ca şi cum principiul de nedeterminare al lui Heisenberg s-ar aplica la trenuri, mingi şi maşini.

Odată cu epoca modernă şi cu folosirea calculatorului la demostrarea teoremelor (vezi demonstraţia problemei referitoare la numarul de culori necesare pentru a colora o hartă) matematicienii au fost puşi în faţa unor demostraţii pe care nu le mai putea verifica personal, cu creionul pe hartie.

Care este legatura dintre un enunţ matematic şi reprezentarea lui reală? Hmm… Intru deja în filozofie….

Un articol care merită citit este şi „Omega and why maths has no TOEs” de Gregory Chaitin

Enjoy!

Sunt într-o serie de romane de „autobuz”. Dracula este un demn membru al seriei create pe baza „monştrilor” de la Universal Studios. Alături de Frankenstein şi creatura din Laguna Neagră, Dracula Asylum ne aduce o nouă aventură construită din elemente cunoscute.

Este o carte pentru cei care urăsc surprizele, cu personaje „clasice”. Este ceea ce numesc o „lego-book”: o carte construită din elemente prefabricate.

Foarte bună pentru relaxare.

Pe ultima copertă scrie:

… Paul Di Filipo reinvents the classic monster tale with a tale of time travel, horror, and mystery…

Şi este corect. O combinaţie reuşită între “monsters” şi “time travel”. Există şi o aromă de cyberpunk (doar o aromă, aşa cât să-i dea un pic de gust).

Din păcate, mai scârţie pe ici pe colo la coerenţă. Numarul corect de momente de “suspension of disbelief” pe care autorul le poate cere citorului este 1 (unu). După aceea totul trebuie să decurgă raţional şi în limitele bunului simţ.

Deja spre sfârşitul cărţii puterile implicate imi aduc aminte de eroii lui A. E. van Vogt.

Pentru a vă putea bucura de ea trebuie să o citiţi ca pe un scenariu de film. Dacă vă plac filmele cu monştri în care eroul salvează lumea şi pe iubita lui la sfârşit, atunci e o carte pentru voi.

Ce bine ar fi dacă articolele s-ar scrie singure!
Nu prea am mai citit în ultimele zile (pare să fie mai greu să munceşti pentru tine :-)) aşa că am luat o carte care îşi aştepta rândul de ceva vreme.

Antologia lui Gardner Dozois e cea mai buna antologie pe care am citit-o. Ever! Nu degeaba, în 19 ediţii a luat 15 premii Locus pentru cea mai bună antologie.

Uimitoare este lista de “Honourable Mentions” de la sfârşit: 500 (cinci sute) de titluri care au participat la selecţie dar nu au intrat în antologie. Printre ele titluri de Brian Aldis, Poul Andreson, Greg Bear, Gregory Benford, Joe Haldeman, Frederik Pohl, Kim Stanley Robinson şi mulţi, mulţi alţii.

Câteva povestiri care mi-au plăcut în mod deosebit:

• “The Little Goddess” de Ian McDonald
• “The Calorie Man” de Paolo Bacigalupi
• “Second Person, Present Tense” de Daryl Gregory. Asta e superba. Începe cu un citat din Emo Phillips:
  

  I used to think the brain was the most important organ in the body, until I realized who was telling me that

• “Little Faces” de Vonda N. McIntyre

De fapt mi-au plăcut toate, aşa că le-am ales cam la întâmplare.

Merită citită. Mare pacat ca nu am vazut-o prin Romania, deşi acum sunt câţiva importatori de carte străină.

PS: Pentru un cititor serios (de preferinţă cu blog) o pot împrumuta.

Predator-ul lui John Shirley este o carte “de autobuz”, făcută jumatate din clişeele de tip “great USEarth soldier” şi jumătate din clişee de tip “întâlnirea cu big, bad alien”.

Pe de altă parte, John Shirely stăpâneşte foarte bine arsenalul avut la îndemână şi rezultatul este o carte plăcută, fără surprize.

Este o carte numai bună de citit pe pătură, la iarbă verde (ceea ce am şi făcut astăzi).

Un reportaj de azi sau de ieri. Un reportaj despre o lume pe care nu o vedem la televizor.

Imprimarea 3D există deja. Dacă ai $10.000 iţi poţi cumpara o imprimantă 3D, sau dacă eşti îndemânatic (şi ai $2.500) îţi poţi construi una.

Wired a scris în mai multe rânduri despre asta:
Is home 3D scanning and printing within reach?
Fab@Home: Open Source 3D Printer Kit

Popular Science a publicat un interviu cu Hod Lipson (creatorul Fab@Home)
The Desktop Factory

Un fragment din interviu (observaţi referinţa la iTunes Store :-)):

Q: With all of the programs and product designs posted on Fab@Home, are you making a profit?
A: We’ve put everything out in a completely free way, no limitations. The Altair people never became rich, but they made history. We’re after that kind of impact. We just want people to use the technology to free their design creativity. Similar to sharing MP3s, people can exchange blueprints of product designs on the site. Maybe someday they’ll earn 99 cents every time their blueprint is printed.

Q: That sounds like an intellectual-property nightmare.
A: Oh yeah. This is going to make MP3 copyrights look like a piece of cake.

Fab@Home este un proiect open source (”everything in Fab@Home is free and open-source under the BSD License”). Pe site se gasesc toate informaţiile necesare pentru a vă construi propria imprimantă 3D. Câteva idei interesante găsiţi la Fab@Home:Gallery.

Şi toate astea nu se întâmplă doar în America. Internetul este adus cu autobuzul, motocicleta sau chiar cu bicicleta până în cel mai îndepartat sat din India sau Cambodia. Vezi de exemplu articolul de pe TreeHugger The Postman Always Pings Twice: A Bus Brings lnternet to the Developing World.

United Villages şi-a propus să conecteze cele două miliarde de oameni din zonele rurale subdezvoltate la economia digitală.

It is a digital pony express: five Motomen ride their routes five days a week, downloading and uploading e-mail. The system uses a receiver box powered by the motorcycle’s battery. The driver need only roll slowly past the school to download all the village’s outgoing e-mail and deliver incoming e-mail. The school’s computer system and antenna are powered by solar panels. Newly collected data is stored for the day in a computer strapped to the back of the motorcycle. At dusk, the motorcycles converge on the provincial capital, Ban Lung, where an advanced school is equipped with a satellite dish, allowing a bulk e-mail exchange with the outside world.

The system also made it easier for villagers to buy essential products such as fertilisers, pesticides, books and medicines, Mr Hasson added. “What we’ve done is created a catalogue of those products that they can order at the kiosk and get them delivered the next day via the bus,” he said.

“We’re bringing e-commerce to rural India.”

Oamenii din cel mai îndepărtat sat vor putea descărca ultimul model de sapă şi îl vor imprima la imprimanta 3D a satului.

Asta e SF sau reportaj la CNN?

Uf! Am terminat-o şi pe asta. Dacă aţi citit articolul anterior, ştiţi că e un “uf” de regret.

PS: Traducerea lui Eugen Cristea mi s-a părut super ok. E o traducere “transparentă”, nu am simţit nici un moment că nu citesc un original.

Noroc cu Horia care mi-a trimis primele două volume din seria Amber apărute la Tritonic.

“Nouă prinţi din Amber” este esenţă de epopee, distilat de legendă. După mega volumele ca “Marte Roşu” sau “Casa Atreides” îmi era dor de o carte normală. În ultima vreme am impresia ca toţi scriitorii sunt platiţi la cuvânt sau la pagină, altfel nu pot să-mi explic abundenţa de cărţi care se apropie de mia de pagini.

Roger Zelany stăpîneşte arta de spune o poveste în doar câteva cuvinte. De multe ori doar ne sugerează, lăsând imaginaţia noastră să completeze restul.

Legatura dintre Amber si Pământul nostru cel de toate zilele este cea care creează “vertijul intelectual”. M-a făcut să mă simt şi eu o părticică din armata lui Corwin, o “umbră” pe drumul către Amber.

Zelany nu creează lumi din neant, ci le descoperă. Împreună cu el trecem dincolo de vieţile noastre de “umbre” şi descoperim epopeea în care suntem toţi nişte pioni.

Recomandată.

PS: Dacă vă place seria Amber, jucaţi Myst (oricare joc din serie).

Când am trecut prin Londra am vazut “Shadow Puppets” şi “Shadow of the Giant”. Evident nu m-am putut abţine şi le-am luat.

Le-am citit pe nerăsuflate şi nu pot să spun decât: “highly recommended”
La Nemira a apărut (sau trebuie să apară) “Shadow Puppets” sub titlul “Umbra marionetelor”. Nu ştiu când va apare “Shadow of the Giant”.

Prefer să nu spun nimic mai mult despre ele - nu vreau să “spoil the fun”.

Spre deosebire de Saga lui Ender, unde există o diferenţă clară de ritm şi stil între “Jocul lui Ender” şi celelalte volume, aici ritmul năucitor se pastrează. Saga Umbrelor este unitară, iar volumele parcă sunt capitole ale unui “supra roman”.

Trebuie să recunosc că nu m-am aşteptat. Când am văzut-o, am citit în diagonală prezentarea de pe copertă şi fără prea multe ezitări (doar e “Discworld”, nu?) am luat-o.

Surpriză, surpriză! De fapt este o foarte bună carte de popularizare a ştiinţei (şi ceva lobby, pe ici pe colo).

Dacă v-a plăcut “A Brief History of Time” a lui Stephen Hawking (plăcut = citit până la sfârşit) atunci e pentru voi.

Dacă însă, pe vremea când citeaţi Jules Verne, săreaţi peste paragrafele în care maestrul explica de ce tunul gigantic va funcţiona, atunci poate mai bine săriţi şi peste “The Science of Discworld”.

Poate totuşi vă intrebaţi cum s-a format Universul? Sau cum a aparut viaţa pe Pământ?