Un reportaj de azi sau de ieri. Un reportaj despre o lume pe care nu o vedem la televizor.

Imprimarea 3D există deja. Dacă ai $10.000 iţi poţi cumpara o imprimantă 3D, sau dacă eşti îndemânatic (şi ai $2.500) îţi poţi construi una.

Wired a scris în mai multe rânduri despre asta:
Is home 3D scanning and printing within reach?
Fab@Home: Open Source 3D Printer Kit

Popular Science a publicat un interviu cu Hod Lipson (creatorul Fab@Home)
The Desktop Factory

Un fragment din interviu (observaţi referinţa la iTunes Store :-)):

Q: With all of the programs and product designs posted on Fab@Home, are you making a profit?
A: We’ve put everything out in a completely free way, no limitations. The Altair people never became rich, but they made history. We’re after that kind of impact. We just want people to use the technology to free their design creativity. Similar to sharing MP3s, people can exchange blueprints of product designs on the site. Maybe someday they’ll earn 99 cents every time their blueprint is printed.

Q: That sounds like an intellectual-property nightmare.
A: Oh yeah. This is going to make MP3 copyrights look like a piece of cake.

Fab@Home este un proiect open source (”everything in Fab@Home is free and open-source under the BSD License”). Pe site se gasesc toate informaţiile necesare pentru a vă construi propria imprimantă 3D. Câteva idei interesante găsiţi la Fab@Home:Gallery.

Şi toate astea nu se întâmplă doar în America. Internetul este adus cu autobuzul, motocicleta sau chiar cu bicicleta până în cel mai îndepartat sat din India sau Cambodia. Vezi de exemplu articolul de pe TreeHugger The Postman Always Pings Twice: A Bus Brings lnternet to the Developing World.

United Villages şi-a propus să conecteze cele două miliarde de oameni din zonele rurale subdezvoltate la economia digitală.

It is a digital pony express: five Motomen ride their routes five days a week, downloading and uploading e-mail. The system uses a receiver box powered by the motorcycle’s battery. The driver need only roll slowly past the school to download all the village’s outgoing e-mail and deliver incoming e-mail. The school’s computer system and antenna are powered by solar panels. Newly collected data is stored for the day in a computer strapped to the back of the motorcycle. At dusk, the motorcycles converge on the provincial capital, Ban Lung, where an advanced school is equipped with a satellite dish, allowing a bulk e-mail exchange with the outside world.

The system also made it easier for villagers to buy essential products such as fertilisers, pesticides, books and medicines, Mr Hasson added. “What we’ve done is created a catalogue of those products that they can order at the kiosk and get them delivered the next day via the bus,” he said.

“We’re bringing e-commerce to rural India.”

Oamenii din cel mai îndepărtat sat vor putea descărca ultimul model de sapă şi îl vor imprima la imprimanta 3D a satului.

Asta e SF sau reportaj la CNN?

Noroc cu Horia care mi-a trimis primele două volume din seria Amber apărute la Tritonic.

“Nouă prinţi din Amber” este esenţă de epopee, distilat de legendă. După mega volumele ca “Marte Roşu” sau “Casa Atreides” îmi era dor de o carte normală. În ultima vreme am impresia ca toţi scriitorii sunt platiţi la cuvânt sau la pagină, altfel nu pot să-mi explic abundenţa de cărţi care se apropie de mia de pagini.

Roger Zelany stăpîneşte arta de spune o poveste în doar câteva cuvinte. De multe ori doar ne sugerează, lăsând imaginaţia noastră să completeze restul.

Legatura dintre Amber si Pământul nostru cel de toate zilele este cea care creează “vertijul intelectual”. M-a făcut să mă simt şi eu o părticică din armata lui Corwin, o “umbră” pe drumul către Amber.

Zelany nu creează lumi din neant, ci le descoperă. Împreună cu el trecem dincolo de vieţile noastre de “umbre” şi descoperim epopeea în care suntem toţi nişte pioni.

Recomandată.

PS: Dacă vă place seria Amber, jucaţi Myst (oricare joc din serie).

Chiar aşa: de îmi place? În general prefer hard SF. Îmi plac Asimov, A. E. van Vogt, Orson Scott Card şi aşa mai departe. Aş reciti mereu “Burning Chrome”, “Arena”, Fundaţia, Jocul lui Ender.

PKD este singurul scriitor “psihedelic” pe care îl tot citesc.

Am terminat recent “Substanţa M” şi “The Game-Players of Titan” şi mi-au plăcut. Dar nu reuşesc să înţeleg de ce.

Singura explicaţie este ca PKD atinge cumva angoasa ascunsă în fiecare noi (sau cel puţin în mine). Luam cartea şi o sorbim până la sfârşit căutând inconştient răspunsuri la întrebari pe care nu ni le punem decât în vis.

Sergiu Someşan îşi pune pentru o zi pălaria de cititor şi publică un articol excelent despre cum să devii un bun ( = cu cărţi publicate şi vândute) scriitor de SF.

1. Fii cu ochii pe clasicii SF-ului şi învaţă mereu ceva de la ei
2. Nu face experimente literare
3. Selectează foarte atent ceea ce publici şi mai ales unde publici
4. Evită să laşi să se vadă fragmente în lucru din ceea ce scrii, fie şi din motive didactice sau demonstrative
5. Caută scriitori de valoarea ta şi uniţi-vă într-o asociaţie profesională cu scop multiplu
6. Nu intra pe forumuri de discuţii ale fandomului
7. Evită să îţi publici cărţile în regie proprie
8. Nu aştepta nimic de la stat
9. Obişnuieşte-te să neglijezi fandomul românesc
10. Evită popularitatea cu orice preţ
11. Despre tehnici literare nu cred că mai este cazul să îţi vorbesc
12. Asigură-te de serviciile unui bun traducător în engleză şi promovează-ţi lucrările în revistele importante
13. Ultimul sfat este: nu-mi asculta sfatul!

Are mare dreptate. Sunt genul care cumpără cam tot ce apare în Romania (şi câte ceva din spaţiul anglo-saxon) şi încerc să citesc tot ce cumpar. În decursul timpului am avut parte de câteva păcăleli antologice :-(. Am nimerit şi experimente literare şi lucrări submediocre.

Cred că există câţiva scriitori români care ar putea fi publicaţi fără probleme şi în engleză. Mă tem că punctul 12 este neglijat în totalitate, şi e păcat.

Ca de la cititor la cititor, îi mulţumesc lui Sergiu şi sper sa îl citească şi scriitorii…

Sergiu a apărut pe web. Şi-a inceput blogul pe 11 Septembire şi nu a dat nici un semn. Noroc cu Google Analytics că l-am văzut.

Blogul este aproape un site personal. Sergiu a pus o scurtă biografie, o listă a cărţilor publicate.

Faceţi o vizită. Sergiu ne-a pregătit şi un bonus.

Sergiu a înţeles că un scriitor trebuie să aibă o imagine completă. Un scriitor este (cel puţin la noi) şi propriul său agent. Activitatea unui scritor nu se limitează la scris. El trebuie să se exprime în cât mai multe feluri: de la articole şi prezenţe la evenimente până la activitatea în Internet.

Blogul lui Sergiu îi completează “arsenalul” în mod stralucit.

Felicitări!