Ce bine ar fi dacă articolele s-ar scrie singure!
Nu prea am mai citit în ultimele zile (pare să fie mai greu să munceşti pentru tine :-)) aşa că am luat o carte care îşi aştepta rândul de ceva vreme.

Antologia lui Gardner Dozois e cea mai buna antologie pe care am citit-o. Ever! Nu degeaba, în 19 ediţii a luat 15 premii Locus pentru cea mai bună antologie.

Uimitoare este lista de “Honourable Mentions” de la sfârşit: 500 (cinci sute) de titluri care au participat la selecţie dar nu au intrat în antologie. Printre ele titluri de Brian Aldis, Poul Andreson, Greg Bear, Gregory Benford, Joe Haldeman, Frederik Pohl, Kim Stanley Robinson şi mulţi, mulţi alţii.

Câteva povestiri care mi-au plăcut în mod deosebit:

• “The Little Goddess” de Ian McDonald
• “The Calorie Man” de Paolo Bacigalupi
• “Second Person, Present Tense” de Daryl Gregory. Asta e superba. Începe cu un citat din Emo Phillips:
  

  I used to think the brain was the most important organ in the body, until I realized who was telling me that

• “Little Faces” de Vonda N. McIntyre

De fapt mi-au plăcut toate, aşa că le-am ales cam la întâmplare.

Merită citită. Mare pacat ca nu am vazut-o prin Romania, deşi acum sunt câţiva importatori de carte străină.

PS: Pentru un cititor serios (de preferinţă cu blog) o pot împrumuta.

În urmă cu aproximativ o lună am cumparat nişte cărţi de la Horia. Până aici toate bune şi frumoase. Trec peste faptul că am avut o mică aventura să le ridic pentru că nu aveam adresa nouă în buletin.

Peste două săptămâni, imi trimite Horia un email întrebându-mă dacă am primit cărţile. Ce să vezi: banii nu au ajuns la Horia. Mi-au trebuit 2 săptămâni şi două drumuri la poştă, să dau de urma banilor şi să primesc asigurări că vineri (da, vinerea următoare) banii vor ajunge în cele din urmă la Horia.

PS: Eu sunt optimist şi vreau sa scriu de bine, chiar mă găndeam la un blog “deBine.ro” … Din păcate uneori îmi ies din sărite
PS1: Tocmai am renunţat la job pentru a-mi deschide propria firma de servicii IT. Wish me luck!

Predator-ul lui John Shirley este o carte “de autobuz”, făcută jumatate din clişeele de tip “great USEarth soldier” şi jumătate din clişee de tip “întâlnirea cu big, bad alien”.

Pe de altă parte, John Shirely stăpâneşte foarte bine arsenalul avut la îndemână şi rezultatul este o carte plăcută, fără surprize.

Este o carte numai bună de citit pe pătură, la iarbă verde (ceea ce am şi făcut astăzi).

Un interviu relativ proaspăt cu el găsiţi pe 10 Zen Monkeys: When Cory Doctorow Ruled the World.

Un proiect de “civil disobedience”: Instant Blitz Copy Fight Project.

Enjoy

Un reportaj de azi sau de ieri. Un reportaj despre o lume pe care nu o vedem la televizor.

Imprimarea 3D există deja. Dacă ai $10.000 iţi poţi cumpara o imprimantă 3D, sau dacă eşti îndemânatic (şi ai $2.500) îţi poţi construi una.

Wired a scris în mai multe rânduri despre asta:
Is home 3D scanning and printing within reach?
Fab@Home: Open Source 3D Printer Kit

Popular Science a publicat un interviu cu Hod Lipson (creatorul Fab@Home)
The Desktop Factory

Un fragment din interviu (observaţi referinţa la iTunes Store :-)):

Q: With all of the programs and product designs posted on Fab@Home, are you making a profit?
A: We’ve put everything out in a completely free way, no limitations. The Altair people never became rich, but they made history. We’re after that kind of impact. We just want people to use the technology to free their design creativity. Similar to sharing MP3s, people can exchange blueprints of product designs on the site. Maybe someday they’ll earn 99 cents every time their blueprint is printed.

Q: That sounds like an intellectual-property nightmare.
A: Oh yeah. This is going to make MP3 copyrights look like a piece of cake.

Fab@Home este un proiect open source (”everything in Fab@Home is free and open-source under the BSD License”). Pe site se gasesc toate informaţiile necesare pentru a vă construi propria imprimantă 3D. Câteva idei interesante găsiţi la Fab@Home:Gallery.

Şi toate astea nu se întâmplă doar în America. Internetul este adus cu autobuzul, motocicleta sau chiar cu bicicleta până în cel mai îndepartat sat din India sau Cambodia. Vezi de exemplu articolul de pe TreeHugger The Postman Always Pings Twice: A Bus Brings lnternet to the Developing World.

United Villages şi-a propus să conecteze cele două miliarde de oameni din zonele rurale subdezvoltate la economia digitală.

It is a digital pony express: five Motomen ride their routes five days a week, downloading and uploading e-mail. The system uses a receiver box powered by the motorcycle’s battery. The driver need only roll slowly past the school to download all the village’s outgoing e-mail and deliver incoming e-mail. The school’s computer system and antenna are powered by solar panels. Newly collected data is stored for the day in a computer strapped to the back of the motorcycle. At dusk, the motorcycles converge on the provincial capital, Ban Lung, where an advanced school is equipped with a satellite dish, allowing a bulk e-mail exchange with the outside world.

The system also made it easier for villagers to buy essential products such as fertilisers, pesticides, books and medicines, Mr Hasson added. “What we’ve done is created a catalogue of those products that they can order at the kiosk and get them delivered the next day via the bus,” he said.

“We’re bringing e-commerce to rural India.”

Oamenii din cel mai îndepărtat sat vor putea descărca ultimul model de sapă şi îl vor imprima la imprimanta 3D a satului.

Asta e SF sau reportaj la CNN?

Uf! Am terminat-o şi pe asta. Dacă aţi citit articolul anterior, ştiţi că e un “uf” de regret.

PS: Traducerea lui Eugen Cristea mi s-a părut super ok. E o traducere “transparentă”, nu am simţit nici un moment că nu citesc un original.

Noroc cu Horia care mi-a trimis primele două volume din seria Amber apărute la Tritonic.

“Nouă prinţi din Amber” este esenţă de epopee, distilat de legendă. După mega volumele ca “Marte Roşu” sau “Casa Atreides” îmi era dor de o carte normală. În ultima vreme am impresia ca toţi scriitorii sunt platiţi la cuvânt sau la pagină, altfel nu pot să-mi explic abundenţa de cărţi care se apropie de mia de pagini.

Roger Zelany stăpîneşte arta de spune o poveste în doar câteva cuvinte. De multe ori doar ne sugerează, lăsând imaginaţia noastră să completeze restul.

Legatura dintre Amber si Pământul nostru cel de toate zilele este cea care creează “vertijul intelectual”. M-a făcut să mă simt şi eu o părticică din armata lui Corwin, o “umbră” pe drumul către Amber.

Zelany nu creează lumi din neant, ci le descoperă. Împreună cu el trecem dincolo de vieţile noastre de “umbre” şi descoperim epopeea în care suntem toţi nişte pioni.

Recomandată.

PS: Dacă vă place seria Amber, jucaţi Myst (oricare joc din serie).