Chiar aşa: de îmi place? În general prefer hard SF. Îmi plac Asimov, A. E. van Vogt, Orson Scott Card şi aşa mai departe. Aş reciti mereu “Burning Chrome”, “Arena”, Fundaţia, Jocul lui Ender.

PKD este singurul scriitor “psihedelic” pe care îl tot citesc.

Am terminat recent “Substanţa M” şi “The Game-Players of Titan” şi mi-au plăcut. Dar nu reuşesc să înţeleg de ce.

Singura explicaţie este ca PKD atinge cumva angoasa ascunsă în fiecare noi (sau cel puţin în mine). Luam cartea şi o sorbim până la sfârşit căutând inconştient răspunsuri la întrebari pe care nu ni le punem decât în vis.