Am adăugat o listă cu lucrări de analiză a literaturii SF (thanks to Cristian Tamaş)

Am văzut pe un site o comparaţie cu Kafka. Ce Kafka dom’le, fii serios! “Poveste despre Troica” este un reportaj (unul realist) scris pe la primării, circumscripţii finaciare, regii de stat, furnizori monopolişti.

Am fost odată la un ADP să închei un contract şi am ajuns într-un birou unde se întrunea Troica fraţilor Strugaţki :-).

Un element deosebit de realism este creat de folosirea repetată a formelor impersonale: “s-a hotărât”, “să se facă”, etc. A vazut cineva vreun birocrat care să nu iubească exprimările impersonale?

Romanul poate fi clasat în mod superficial ca fiind literatură SF, dar nu e. Foloseşte doar câteva elemente de recuzită SF pentru a îngroşa caricatural trăsăturile birocraţilor.

Cartea e de citit pentru cei care gustă o “fabulă” destul de tristă. Nerecomandată amatorilor de cyberpunk.

PS: Îmi aduce aminte de o povestire a lui Stanislaw Lem. Cine ştie care este aceasta?
 

Sergiu Someşan îşi pune pentru o zi pălaria de cititor şi publică un articol excelent despre cum să devii un bun ( = cu cărţi publicate şi vândute) scriitor de SF.

1. Fii cu ochii pe clasicii SF-ului şi învaţă mereu ceva de la ei
2. Nu face experimente literare
3. Selectează foarte atent ceea ce publici şi mai ales unde publici
4. Evită să laşi să se vadă fragmente în lucru din ceea ce scrii, fie şi din motive didactice sau demonstrative
5. Caută scriitori de valoarea ta şi uniţi-vă într-o asociaţie profesională cu scop multiplu
6. Nu intra pe forumuri de discuţii ale fandomului
7. Evită să îţi publici cărţile în regie proprie
8. Nu aştepta nimic de la stat
9. Obişnuieşte-te să neglijezi fandomul românesc
10. Evită popularitatea cu orice preţ
11. Despre tehnici literare nu cred că mai este cazul să îţi vorbesc
12. Asigură-te de serviciile unui bun traducător în engleză şi promovează-ţi lucrările în revistele importante
13. Ultimul sfat este: nu-mi asculta sfatul!

Are mare dreptate. Sunt genul care cumpără cam tot ce apare în Romania (şi câte ceva din spaţiul anglo-saxon) şi încerc să citesc tot ce cumpar. În decursul timpului am avut parte de câteva păcăleli antologice :-(. Am nimerit şi experimente literare şi lucrări submediocre.

Cred că există câţiva scriitori români care ar putea fi publicaţi fără probleme şi în engleză. Mă tem că punctul 12 este neglijat în totalitate, şi e păcat.

Ca de la cititor la cititor, îi mulţumesc lui Sergiu şi sper sa îl citească şi scriitorii…

Cu ajutorul listelor strânse de Critian Tamaş am început să pun la un loc toate apariţiile din ultima vreme pentru fiecare editură. Primul succes Millenium Press. În plus am pus şi toate cărţile pe SFpedia.

O antologie interesantă a lui Liviu Radu. “Omul care ştia mai multe ca oricine”, “Fluturii, trandafirii…” şi capodopera “Cifrele sunt reci, numere-s calde” sunt câteva din povestirile adunate în volum.

Din păcate volumul păcătueşte printr-o formatare cel puţin bizară si destule greşeli (inclusiv pe la titluri).

Trebuie să ai rabdare de oţel pentru a le putea ignora. Cu toate astea volumul merită citit.

Trăiască avioanele şi aeroporturile! Cu ajutorul lor am reuşit să citesc azi “Mâna stângă a întunericului”.

În timp ce o citeam îmi tot fugea mintea la “E greu sa fii zeu” a fraţilor Strugatki. Mi se părea aceeaşi situaţie privită din puncte de vedere.

Aici avem o analiză a unei lumi hermafrodite iar în romanul fraţilor Strugatki e accentul cade pe trăirile eroului principal. Totuşi Genli Ai este un personaj atât de puternic încât estompează lumea în care evoluează.

Eu am preferat să citesc ambele romane prin prisma contactului dintre civilizaţii. Aceeaşi temă tratată în doua registre asemănătoare.

Am observat că pe coperta patru Michael Mordoch numeşte cartea “un roman fantasy”. De ce? Nu am găsit nici un pic de supranatural în ea.

PS: Cum v-aţi  distrat cu francofonia?