Un amestec bine făcut de clişee. Săbii radiante, porţi ale nivelului, lumi multiple şi cu variate dimensiuni, eroul care era destinat să salveze lumea; toate sunt prezente în Frontiera lui Lucian Dragoş Bogdan.

Spre deosebire de Gangland şi Cifrele sunt reci, numerele-s calde (apărute la aceeaşi editură), Frontiera se bucură de o redactare mai îngrijită.

Până pe la pagina 268 (pănă începe partea a IV-a N-Dimensional) cartea este o plăcere. Lucian scrie într-un ritm alert şi păstrează o balanţă între creionarea unor lumi stranii şi firul epic.

Ultima parte vine ca o trezire: Lucian primeşte un telefon de la editură şi trebuie să înghesuie următoarele două volume în doar 50 de pagini. Altă explicaţie nu găsesc schimbării de ritm. Îmi aduce aminte de romanele mai slabe ale lui A.E. van Voght: în câteva pagini eroul capătă puteri care îl fac stăpânul Universului (exagerez un pic ).

Odată cu graba vin şi diverse greşeli. De exemplu la pagina 312, în timp ce se afla într-o lume bidimensională, eroul le desenează “pe jos” (sic) tovarăşilor săi o bandă Moebius!! Secvenţele desfăşurate în lumile bi şi unidimensionale mi-au pus neuronii pe moaţe.

Dacă v-au plăcut Asimov şi van Vogt, Frontiera va fi o lectură plăcută. Vorba lui Sergiu Someşan (sfatul 12): Lucian ar trebui să-şi găsească un traducător de engleză. Eu cred că merită.

Recomandat.