Cel mai scurt review de site: 403.

Pentru non-geeks asta inseamna ca situl nu merge, dă gherle, carevasăzica e stricat.

Aer de Geoff Ryman în septembrie la Tritonic.

Mircea şi-a tras blog.

Pentru cine nu ştie, Mircea a tradus (lista actualizată, mulţumesc Jen şi Mircea):

• Stephen King, Capcana pentru vise (Dreamcatcher)
• Stephen King, Zona moartă (Dead zone)
• Stephen King, O mână de oase (Bag of bones)
• Stephen King, Dintr-un buick 8 (From a buick
• M. John Harrison, Viriconium
• Jeff VanderMeer, Veniss Underground
• Stephen King, Needful Things (în curs de apariţie)
• Stephen King, The Dark Half (în curs de apariţie)

La cererea publicului ceva mai multe despre Noi.

Mihai Iovănel spune în prefaţă:

Cele două faimoase romane ale britanicilor [Minunata lume nouă şi O mie nouă sute optzeci şi patru] nu sunt altceva decât prelucrări second-hand - e drept, cu o execuţie first class - ale unei cărţi pe care Zamiatin o scrisese încă din 1920.

Mare dreptate are! Noi are toate elementele prezente care i-au făcut faimoşi pe britanici: statul care controlează absolut vieţile supuşilor, figura “Binefacatorului”, disidenţii si bineinţeles trădarea opozanţilor de către eroul principal.

Cartea are filon epic, se întamplă lucruri, nu e o visare continuă a personajelor. Acţiunea este totuşi previzibilă (mai ales pentru cititorii lui 1984).

Din nou Mihai Iovănel:

Aşa că, parafrazând un slogan la modă, citiţi originalele!

Cartea merită citită pentru modul in care Evgheni Zamiatin conduce acţiunea, pentru modul în care gradează transformarea personajului principal. Celelalte personaje sunt destul de schematice, au in mod evident un rol de suport. Ele sunt fie element declanşator fie fundal pentru personajul principal.

Vă las să savuraţi

viaţa desavârşită din punct de vedere matematic a Statului Unic

Enjoy! 

Autor: Evgheni Zamiatin

Mai multe informatii aici.

Bîîîr… Trebuie să trăieşti ca să inţelegi adevărata nebunie a unei astfel de societăţi.

Deşi eram destul de tânăr in 1989, am apucat destulă “epocă de aur” ca să mai simt ceva tremurici când am citit cartea.

Review date: 2006/09/08
Site: www.millenniumpress.ro
Overall: Design placut dar ”ucis” de amanunte

Prima impresie este una placuta. Situl are un design curat, aerisit si e lizibil. Paginile de prezentare ale cartilor sunt bine scrise, impreuna cu o prezentare relevanta a autorilor, inclusiv legaturi catre siturile lor.

Situl primeste o bila alba pentru folosirea diacriticelor. 

Destul cu laudele! Sa trecem la critica constructiva :-).

Diacritice exista, dar numai partial: ă si î sunt prezente dar â, ş si ţ lipsesc cu desavarsire. Asta duce la folosirea consecventa a lui î in loc de â. De exemplu “cîmp” in loc de “câmp”.

Daca tot au inceput sa foloseasca diacriticele puteau sa le foloseasca  pana la capat. Asa e un soi de struto-camila.

Navigarea prin site e un joc de-a v-ati ascunselea. Trebuie sa ghicesti pe unde ai putea sa o iei: majoritatea imagiilor nu schimba cursorul de la mouse. Totusi daca ai noroc si faci click unde trebuie poti merge mai departe.

Se poate comanda “online”: adica poti da un email! O bila neagra (neagra ca o “black-hole”) pentru folosirea unei adrese de GMAIL.

Si sa nu uit: toate paginile au titlul “index”, iar colectiile nu sunt descrise nicaieri. Sunt convins ca fiecare colectie are o idee centrala, dar ea trebuie ghicita.

La prima vedere cartile publicate par foarte interesante. Imi propun sa-mi iau inima in dinti si fac o comanda “online”. Cand ma gandesc ca trebuie sa fugaresc 10 titluri prin multe pagini pentru a le scrie intr-un email imi cam piere cheful.

PS Tehnic1: Este primul site pe care il vad scris in Word (da, Microsoft Word - aruncati o privire in sursa paginii). Probabil ca asta explica multe din ciudateniile observate.

PS Tehnic 2: Designerul sitului, care semneaza cu mandrie in josul fiecarei pagini, nu exista pe Google. Probabil ca asta e primul si ultimul lui site.

Gata! M-am mutat!

SFRo are o noua casa. Si am inceput sa scriu in Romana. Inca nu am pus diacritice, dar ma gandesc la asta.

Enjoy! (nu m-am putut abtine :-))

Why every translator on this planet thinks I have to read a book with a hand calculator near-by?

For example the book says: “They have to travel 36 miles”

And the translator diligently adds a note: “Mile: Anglo-Saxon unit of measurement for distances. One mile equals about 1,609 meters.”

Great! Just great!. Now, my dear reader, take your trusted calculator and compute: 36 miles are about 57,904 meters. One more step and you are enlightened: about 58 kilometers.

This goes on and on and on. You have to worry about inches, nautical miles, pounds and so on.

Why not simply give in the note the full amount in metric units? Or, even better, modify the text to use metric system?

I think the quality of the translation will not be affected in any way by making these small modifications in the text

PS: In the same time I love translators and I thanks them for their very hard work behind the scenes.