SciFi & Fantasy Romania

Cristian Tamaş mi-a trimis un mesaj superb semnalând patru apariţii editoriale. Cu permisiunea lui, repoduc aici mesajul în întregime.

Patru titluri remarcabile lansate aproape simultan, la edituri prestigioase – Polirom, Curtea Veche, Humanitas – toate patru, romane SF, niciunul dintre volume nepurtând vreo menţiune sau vreo identificare cu genul SF, în afara unor diluate şi generale referiri, de tip „antiutopie” sau „utopie neagră” sau inepţii de genul – „…depăşeşte cu mult, prin umor şi fantezie pură, graniţele rigide ale ipotezei de tip science-fiction” (!!!)

Toate patru titlurile sînt evenimente editoriale!

„Zâtul”, „Să nu mă părăseşti”, „Pianul automat” şi „Complotul împotriva Americii”, trei distopii şi o ucronie distopică, un roman SF rusesc (o capodoperă a genului !), două romane americane (un text clasic - „Pianul automat” din 1952 şi unul din 2004, ”Complotul împotriva Americii”), iar cel de al patrulea (din 2005 !), aparţinând unui japonez britanizat, patru mari maeştri ai literaturii mainstream mondiale, Kurt Vonnegut fiind singurul care deşi a refuzat eticheta de scriitor SF, a scris citeva dintre capodoperele science fiction-ului mondial.

Ce să înţelegem din acest fenomen, adevărat tsunami editorial ?
Că în sfîrşit, se pare că este rentabil să publici SF (bineînţeles fără sigle şi etichete vulgare !!!), chiar dacă probabil în două-trei mii de exemplare şi că este cool şi trendy să citeşti „utopii negre” fără să-ţi dea prin cap că este vorba de SF sadea şi că în sfîrşit genul a cucerit ultimele redute, scriitorii şi editorii mainstream, care zâmbeau subţire când auzeau mult hulita sintagmă, stigmat al unui gen considerat paraliterar şi destinat puberilor !
Sau poate că science fiction-ul s-a diluat în oceanul mainstream ?
Sau fiind doar o manieră literară neîncorsetată în limitele realismului, permite autorilor să-şi imagineze lumi posibile şi coerente ?

Aşteptăm şi reacţiile criticii literare, poate vor apărea măcar câteva cronicuţe de întîmpinare !